Historia Regum Britanniae, tradusă ca "Istoria regilor Britaniei", este un text medieval scris de Geoffrey de Monmouth în jurul anului 1136, fiind o relatare a istoriei britanice presărată cu referințe fictive și povești dramatice.

Cartea prezintă ascensiunea și decăderea regilor Marii Britanii, urmărind poveștile de cucerire, putere și succes. Începând cu fondarea troiană a insulelor britanice și urmărind urmele celor aflați la putere până în vremea anglo-saxonilor, această lucrare constituie o componentă vitală a materiei Marii Britanii.

Materia Britanică se referă la colecția de opere literare medievale care prezintă legende și mitologie, împletite cu povești de eroism și patriotism, care exemplifică acest gen de literatură.

Ca sursă medievală, textul are o mare valoare și, deși se poate dovedi a fi fictiv și extrem de eronat în ceea ce privește faptele, cartea oferă o perspectivă interesantă asupra lumii medievale.

Historia Regum Britanniae, de Geoffrey de Monmouth

Această popularitate a depășit cu mult așteptările și, ulterior, textul latin a fost tradus în mai multe limbi, ceea ce a permis ca această carte să devină o sursă importantă pentru mulți oameni până în secolul al XVI-lea.

Geoffrey de Monmouth, despre care se crede că s-a născut în Țara Galilor în jurul anului 1100, a fost un călugăr, precum și un cărturar influent. Se crede că și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în afara Țării Galilor, deoarece numele său apare pe mai multe hrisoave din zona Oxfordshire. În 1152, Geoffrey a devenit episcop de St Asaph, consacrat de arhiepiscopul Theobald de Bec la Lambeth.

Cea mai faimoasă lucrare a sa a fost "Historia Regum Britanniae", finalizată în jurul anului 1140 și aparent bazată pe traducerea unor texte britanice antice. Cartea urmărește istoria Marii Britanii, prin intermediul unor povești îndrăznețe, de la invazia romană a lui Iulius Cezar până la poveștile regelui Lear și Cymbeline. Narațiunea include unele dintre cele mai convingătoare mituri și legende britanice pe care le cunoaștem astăzi.

Brutus Troianul

Cartea este structurată în douăsprezece secțiuni, prima parte acoperind zece secole, începând cu Războiul troian și cu fondatorul mitic al Britaniei, Brutus, care era strănepotul prințului Enea. Între timp, ultimele șase cărți ale manuscrisului relatează evenimentele din epoca regelui Arthur.

De fapt, cartea a stat la baza legendei arthuriene, iar mitologia lui Merlin și a lui Arthur a fost înrădăcinată în poveștile britanice pentru secolele următoare. Legenda regelui Arthur a fost o parte esențială a operei lui Geoffrey de Monmouth și continuă să rămână populară și astăzi.

Descrierea sa a regelui Arthur ca un mare rege al Britaniei, care și-a apărat regatul împotriva sașilor, avea să capteze imaginația lumii medievale. Povestea lui Geoffrey includea detaliile legendei lui Arthur, inclusiv pe magicianul Merlin, soția sa Guinevere și sabia Excalibur. Cu adăugirile la poveste ale scriitorului francez Chretien de Troyes, povestea arthuriană a căpătat o nouă dimensiune.Poveștile despre Sfântul Graal, Cavalerii Mesei Rotunde și o mulțime de alte personaje au contribuit la consolidarea acestei povești ca fiind una dintre cele mai îndrăgite din Evul Mediu.

În timp ce Geoffrey a dus o viață religioasă, el și-a dedicat o mare parte din timp studiilor, scriind în limba latină, care era lingua franca a lumii academice din Europa medievală.

Geoffrey a extras materiale dintr-o gamă largă de texte, inclusiv din "Istoria ecleziastică a poporului englez" a venerabilului Bede, precum și din "Historia Brittonum", un text din secolul al IX-lea. Din această varietate de surse, Geoffrey a reușit să extragă povești și evenimente care puteau fi povestite în mod adecvat, cu o înfrumusețare elaborată și o povestire vie.

Iluminare a unui manuscris din secolul al XV-lea al lucrării Historia Regum Britanniae, care îi arată pe Vortigern, regele britanicilor, și pe Ambros privind lupta dintre doi dragoni.

Opera lui Geoffrey s-a înrădăcinat foarte repede în cultura populară, atât de mult încât, câteva secole mai târziu, pe vremea lui Shakespeare, cartea sa era disponibilă atât în latină, cât și în franceza normandă. Întrucât "Historia" conține ceea ce se crede a fi cel mai vechi manuscris al poveștii regelui Lear și a celor trei fiice ale sale, ar fi putut fi folosită ca sursă de inspirație utilă pentrutalentul în devenire al unui mare scriitor precum Shakespeare însuși.

Scopul cărții a fost acela de a documenta o poveste vastă și impresionantă despre cum a apărut Marea Britanie, cu povestiri captivante care au captat imaginația publicului său medieval. În ciuda faptului că încă din secolul al XVI-lea, cercetătorii au început să pună la îndoială fiabilitatea ei, ea rămâne o sursă istorică valoroasă și chiar și astăzi, poveștile legendare ale unor personaje istorice, mitice saualtfel, continuați să atrageți cititorii de pretutindeni.

Jessica Brain este o scriitoare independentă specializată în istorie, stabilită în Kent și iubitoare a tot ceea ce este istoric.